S.O.S. cărţi pierdute

Tocmai am primit, de pe Ocazii.ro, una dintre cărţile care mi-au marcat copilăria: Zînele din Valea Cerbului de Nestor Urechia.

Cu ocazia asta m-am gîndit să dau sfoară-n ţară după cărţile pe care nu reuşesc să le recuperez.
Deschid acum lista cu două titluri, dar precis îmi voi aminti şi de altele:

Marta Cozmin, Tandem sau să vorbim despre palmieri - e o carte care a circulat în cercul de prieteni al părinţilor mei şi pe care nu-mi amintesc să o fi citit decît parţial. Oricum, ştiu că alor mei li s-a părut teribil de amuzantă.

Cu următoarea e mai complicat, pentru că nu-mi amintesc cum se chema. Era o carte de versuri pentru copii, probabil traduse (din rusă), al cărei titlu e posibil să fi avut ceva legătură cu circul (dar poate o confund eu cu "Poftiţi în arenă" de Natalia Durova). Desenele, dar mai ales poeziile, erau delicioase. Pe multe le ştiam pe dinafară, dar le-am uitat între timp. Încerc să reconstitui mai jos fragmentele pe care mi le amintesc, doar-doar oi da de cineva care a avut-o în mînă şi mă ajută măcar cu titlul.
O poezie se chema Mingea şi era despre un băieţel care se juca în curte cu mingea. Mingea a sărit peste gard şi apoi a trecut peste ea un camion şi mingea s-a spart.

"(...)

Roşie, galbenă, albastră
Nu mai e în curtea noastră.
(...)

N-am mai zis atunci nici pîs
C-auzii un "Poc!" şi-un "Fîs""

Alta se chema Motanul şi leneşii şi era despre doi elevi proşti care, în loc să se ducă la şcoală, s-au dus la patinoar, unde au un motan conştiincios le-a ţinut o morală zdravănă.
Alta se chema Şase de unu şi era despre un elev care venise acasă cu şase note de unu luate în aceeaşi zi, la diferite materii. S-a culcat şi a avut un coşmar în care apăreau personificate toate perlele pentru care luase nota unu.

"Venind acasă, un şcolar
Piti caietul în sertar.
(...)

Un baobab răcnea, răcnea:
"Nu scapă el din gheara mea!"
(...)
Sări din pat, de dimineaţă
Şcolarul, pe la şase
Dar notele-i zăceau în faţă
Aşa cum le lăsase."

Şi alta se chema, cred, Moş Ene şi era despre un băieţel pe nume Anton, care n-avea somn.

"Dorm copacii, dorm şi casele
De prin cuiburi nici un zvon
Dorm părinţii, dorm copiii
Însă nu doarme Anton."

UPDATE: Am găsit-ooooooooo! Aşa de tare mă bucur! Mi-am stors creierii am ajuns la concluzia că era ceva cu "culori" în titlu, şi iat-o (trăiască Google şi mama lui Google şi anticariatele online): S. Marsak, Cartea cu multe culori, traduceri de Mihail Calmacu şi Gellu Naum. Şi, by the way, nu e "Moş Ene", ci "Potolici".

Uite, deja mi-am mai amintit două. Florin Colonaş, În ţara copiilor cu dinţii cariaţi - care am găsit-o acum pe Ocazii.ro, dar din păcate licitaţia a expirat.


Şi încă una: Vladimir Colin, Basmele omului - şi pe asta am găsit-o pe Ocazii.

Lista continuă cu Cic, inimă de voinic:

Adaug o poză şi cu cea căutată de B., Cipi, acest Pitic uriaş, de Fodor Sandor.