Motanul şi leneşii

Din S. Marşak, Cartea cu multe culori, traducere de Mihail Calmâcu

Motanul şi leneşii

Să meargă leneşii la şcoală
N-aveau curaj
Şi au pornit cu toţi grămadă
La patinaj.

Ghiozdanele le-aveau în spate
Dar de prisos...
Patinele le sînt acuma
Mai de folos...

Şi cum merg leneşii pe stradă
În pas vioi,
De sub o poartă-n drum le-apare
Un biet pisoi.

Se-opriră ei şi-l întrebară
Aşa, de haz:
- De ce eşti supărat, motane,
Ai vreun necaz?

Şi mieună cu jale-adîncă
Acel motan:
- Am, fraţilor, căci împlini-voi
Curînd un an.

Sînt chipeş şi isteţ în toate,
Am minte-oricum...
Însă de carte n-avui parte
Pînă acum.

Pentru pisoi pe lumea asta
Şcoli încă nu-s.
Iar astăzi fără-nvăţătură
E greu nespus.

Rămîi codaş în toate cele
Şi de pripas.
În viaţă azi, de nu ai carte,
Nu faci un pas.

Fără de rost, fără nădejde
Tot rătăceşti,
Cînd nu ştii numărul pe-o poartă
Să-l desluşeşti!

Uimiţi stau leneşii, iar unul
Aşa grăi:
- Motane, doiş'pe ani la anu'
Vom împlini...

De ani şi ani ne iau cu zorul,
Da-ţi spun cinstit
Cum că de noi învăţătura
Nu s-a lipit.

Noi nu vedem în ea, ca tine,
Vreun avantaj
Şi ne simţim cu mult mai bine
La patinaj.

Căci pe patine-nveţi mai lesne
Şi nu te laşi.
Ne scriem temele pe gheaţă
Ca nişte aşi.

Şi le răspunse-aşa motanul:
- Chiar şi-un pisoi
Ce împlineşte-un an la anu-i
Mai breaz ca voi!

Mulţi leneşi am văzut pe lume
Umblînd haihui,
Dar să vă-ntreacă, mi se pare,
Nici unul nu-i!