Motanul şi leneşii

Din S. Marşak, Cartea cu multe culori, traducere de Mihail Calmâcu

Motanul şi leneşii

Să meargă leneşii la şcoală
N-aveau curaj
Şi au pornit cu toţi grămadă
La patinaj.

Ghiozdanele le-aveau în spate
Dar de prisos...
Patinele le sînt acuma
Mai de folos...

Şi cum merg leneşii pe stradă
În pas vioi,
De sub o poartă-n drum le-apare
Un biet pisoi.

Se-opriră ei şi-l întrebară
Aşa, de haz:
- De ce eşti supărat, motane,
Ai vreun necaz?

Şi mieună cu jale-adîncă
Acel motan:
- Am, fraţilor, căci împlini-voi
Curînd un an.

Sînt chipeş şi isteţ în toate,
Am minte-oricum...
Însă de carte n-avui parte
Pînă acum.

Pentru pisoi pe lumea asta
Şcoli încă nu-s.
Iar astăzi fără-nvăţătură
E greu nespus.

Rămîi codaş în toate cele
Şi de pripas.
În viaţă azi, de nu ai carte,
Nu faci un pas.

Fără de rost, fără nădejde
Tot rătăceşti,
Cînd nu ştii numărul pe-o poartă
Să-l desluşeşti!

Uimiţi stau leneşii, iar unul
Aşa grăi:
- Motane, doiş'pe ani la anu'
Vom împlini...

De ani şi ani ne iau cu zorul,
Da-ţi spun cinstit
Cum că de noi învăţătura
Nu s-a lipit.

Noi nu vedem în ea, ca tine,
Vreun avantaj
Şi ne simţim cu mult mai bine
La patinaj.

Căci pe patine-nveţi mai lesne
Şi nu te laşi.
Ne scriem temele pe gheaţă
Ca nişte aşi.

Şi le răspunse-aşa motanul:
- Chiar şi-un pisoi
Ce împlineşte-un an la anu-i
Mai breaz ca voi!

Mulţi leneşi am văzut pe lume
Umblînd haihui,
Dar să vă-ntreacă, mi se pare,
Nici unul nu-i!

S.O.S. cărţi pierdute

Tocmai am primit, de pe Ocazii.ro, una dintre cărţile care mi-au marcat copilăria: Zînele din Valea Cerbului de Nestor Urechia.

Cu ocazia asta m-am gîndit să dau sfoară-n ţară după cărţile pe care nu reuşesc să le recuperez.
Deschid acum lista cu două titluri, dar precis îmi voi aminti şi de altele:

Marta Cozmin, Tandem sau să vorbim despre palmieri - e o carte care a circulat în cercul de prieteni al părinţilor mei şi pe care nu-mi amintesc să o fi citit decît parţial. Oricum, ştiu că alor mei li s-a părut teribil de amuzantă.

Cu următoarea e mai complicat, pentru că nu-mi amintesc cum se chema. Era o carte de versuri pentru copii, probabil traduse (din rusă), al cărei titlu e posibil să fi avut ceva legătură cu circul (dar poate o confund eu cu "Poftiţi în arenă" de Natalia Durova). Desenele, dar mai ales poeziile, erau delicioase. Pe multe le ştiam pe dinafară, dar le-am uitat între timp. Încerc să reconstitui mai jos fragmentele pe care mi le amintesc, doar-doar oi da de cineva care a avut-o în mînă şi mă ajută măcar cu titlul.
O poezie se chema Mingea şi era despre un băieţel care se juca în curte cu mingea. Mingea a sărit peste gard şi apoi a trecut peste ea un camion şi mingea s-a spart.

"(...)

Roşie, galbenă, albastră
Nu mai e în curtea noastră.
(...)

N-am mai zis atunci nici pîs
C-auzii un "Poc!" şi-un "Fîs""

Alta se chema Motanul şi leneşii şi era despre doi elevi proşti care, în loc să se ducă la şcoală, s-au dus la patinoar, unde au un motan conştiincios le-a ţinut o morală zdravănă.
Alta se chema Şase de unu şi era despre un elev care venise acasă cu şase note de unu luate în aceeaşi zi, la diferite materii. S-a culcat şi a avut un coşmar în care apăreau personificate toate perlele pentru care luase nota unu.

"Venind acasă, un şcolar
Piti caietul în sertar.
(...)

Un baobab răcnea, răcnea:
"Nu scapă el din gheara mea!"
(...)
Sări din pat, de dimineaţă
Şcolarul, pe la şase
Dar notele-i zăceau în faţă
Aşa cum le lăsase."

Şi alta se chema, cred, Moş Ene şi era despre un băieţel pe nume Anton, care n-avea somn.

"Dorm copacii, dorm şi casele
De prin cuiburi nici un zvon
Dorm părinţii, dorm copiii
Însă nu doarme Anton."

UPDATE: Am găsit-ooooooooo! Aşa de tare mă bucur! Mi-am stors creierii am ajuns la concluzia că era ceva cu "culori" în titlu, şi iat-o (trăiască Google şi mama lui Google şi anticariatele online): S. Marsak, Cartea cu multe culori, traduceri de Mihail Calmacu şi Gellu Naum. Şi, by the way, nu e "Moş Ene", ci "Potolici".

Uite, deja mi-am mai amintit două. Florin Colonaş, În ţara copiilor cu dinţii cariaţi - care am găsit-o acum pe Ocazii.ro, dar din păcate licitaţia a expirat.


Şi încă una: Vladimir Colin, Basmele omului - şi pe asta am găsit-o pe Ocazii.

Lista continuă cu Cic, inimă de voinic:

Adaug o poză şi cu cea căutată de B., Cipi, acest Pitic uriaş, de Fodor Sandor.

Language is what you make of it

Acum vreo lună şi ceva, încinsesem cuptorul şi, cînd să bag tava înăuntru, constat că nu încape. Mă aplec ca să văd care-i problema şi descopăr înăuntru una bucată minge, care începuse deja să facă băşici. O extrag, o las să se răcească, bag tava, viaţa merge înainte.

Alaltăieri dimineaţă, naşul Aniei în vizită.
Ania vrea să se joace cu mingea mai sus pomenită. Îi spun:
- I-ai povestit naşului ce-a păţit mingea?
- Ce-a păţit?
- Păi, cum ai băgat-o tu în cuptor şi mama a pornit cuptorul şi cuptorul s-a încins şi mingea a făcut băşici.

Ania se duce la naşul, cu mingea, şi îi explică:
- Am băgat-o în cuptol si s-a îmtîmpat ceva şi s-a băşit.