Ma tot chinui sa scriu despre Pastorala americana si-mi dau seama ca, in creierul meu, ceva s-a deteriorat. Mi s-au prajit neuronii, aia stiu. Acum vreo luna m-a scos sotul la cinema si, pentru ca efectiv n-am avut din ce alege, am intrat la Surrogates. Am adormit in primele zece minute si m-am trezit aproape de final, la timp ca sa vad ca Bruce Willis a salvat lumea. Si am fost foarte multumita. Pai nu asta e important?
Acum, pe bune, exista sa te dez-indragostesti de cuvinte? "To fall out of love", adica. Tot ce imi vine sa scriu imi pare cliseu. Tot ce aduce, oricit de vag, a limbaj critic, imi pare invechit, depasit, plicticos. Sa fie doar o impresie? Sa fie mecanismele exprimarii ancrasate, ruginite? Sau e ceva ireversibil?
Imi trebuie o limba noua in care sa scriu.
salut
RăspundețiȘtergereeu cred ca e un semn de evolutie faptul ca trecutul ti se pare invechit. Perceptia inca nu este totala si mai mult ca sigur primele semne instalate nu se regasesc in scris. Eu as face un test: as scrie impresii despre prioritati si motivatia alegerii in limbajul de acum.
La mine e o chestie ciclica. Imi sunt furate cuvinte, mi se bolovaneste exprimarea, mi se increteste fruntea de neputinta cam 1 data pe luna.
RăspundețiȘtergereIn sfarsit incepi sa scrii. Personal nu pot sa spun ca as fi un fan al lui Rushdie sau ca macar ii cunosc munca - daca venirea lui insa te-a facut sa (incepi sa) scrii - ma bucur ca a venit !!!
RăspundețiȘtergereCum in acest moment nu ma simt suficient de "acordat" pentru a scrie ceva macar la jumatatea nivelului post-urilor/comentariilor existente aici, ma limitez, deocamdata, la a spune "Felicitari pentru blog si la cat mai multe post-uri frumoase".
Merci mult, Cosmin. Ce dragutz esti tu!
RăspundețiȘtergere