Îmi amintesc perfect traversarea aceea, cred că era prima oară cînd făceam singură drumul de acasă la bunici. Îmi amintesc cum am luat-o pe Strada Artei, intersectînd Calea Rahovei pe lîngă clădirea Paşapoartelor, îmi amintesc că am aşteptat lîngă cineva ca să traversez cam pe unde am făcut săgeata de mai jos (foto Cristian Popescu, împrumutată de aici).
Al doilea e de la tata, l-am găsit agăţat de clanţa uşii, prin '92, cînd probabil hălăduiam prin oraş şi îl lăsasem pe tata pe dinafară şi fără cheie.
Arătam, pe atunci, cam aşa (foto Răzvan Constantinescu):
Bravo ca le-ai pastrat, e extraordinar sa ai asa amintiri palpabile.
RăspundețiȘtergerePrima data cand am fost lasata sa traversez singura, imi aduc aminte ca tata statea la geam si ma urmarea. Iar frica de a nu face ceva gresit m-a dus la un pas de a fi calcata de masina. Aveam vreo 9 ani si a trebuit sa mai treaca vreo juma de an pentru o noua tentativa. E drept ca era o strada mare si circulata. Super faine biletele, mai ales cel de la taica-tu:)
RăspundețiȘtergereExcelent: biletele, amintirea personala, poza..
RăspundețiȘtergereMAI VREAU!
re: bilet no.2. Sa inteleg ca de-aici vi s-a tras apoi cu usa descuiata?
RăspundețiȘtergere:))) Al doilea bilet mi-a mers la suflet, bietul om, ironic, resemnat, ironic, resemnat...:)))
RăspundețiȘtergereGeniale amintiri,chapeau bas!