Nu vă creşteţi copiii sub un clopot de sticlă!

Dacă ţi se pare că oraşul în care trăieşti este inadmisibil de murdar, toxic şi periculos, mută-te la ţară sau emigrează pe tărîmuri mai prietenoase. N-ai fi nici primul, nici ultimul: e în firea omului şi în spiritul evoluţiei să-ţi cauţi locul cel mai prielnic pentru a trăi şi a te înmulţi. Dacă totuşi crezi că lumea întreagă e ireversibil coruptă, murdară, toxică şi periculoasă, probabil cea mai bună decizie pe care o poţi lua e să nu faci copii. Adoptă un cîine, ia-ţi un acvariu sau joacă Farmville – e aseptic, garantat.

Nu ne vine a crede, dar omuleţii ăia şifonaţi, cu privirea ceţoasă, aparent atît de neputincioşi, cu care ne întoarcem acasă de la maternitate, sînt hotărîţi să trăiască. Pe undeva, e singura lor misiune. Aşa se nasc, cu voinţa şi cu puterea de a supravieţui în lumea în care au fost creaţi. Doar că, pînă să-i facă faţă în toată diversitatea ei aglomerată, trebuie (şi lucrurile au fost create astfel încît) să le mediem contactul cu ea.

Lucrul ăsta se întîmplă încă din pîntecul mamei unde, din primele săptămîni de sarcină, embrionul şi apoi fătul „învaţă” despre mişunacii microscopici cărora organismul mamei a învăţat să le ţină piept. În mod natural, medierea aceasta (denumită şi „imunizare”), continuă şi după naştere, prin alăptare. Spun „în mod natural” pentru că aici, în ceea ce era firesc şi inerent speciei, au intervenit, de o vreme încoace (un interval nesemnificativ, la scara evoluţiei) diverşi factori care complică lucrurile. Despre ei, altă dată. Apoi imunizarea se face „pe cont propriu”, dar numai şi numai prin permanentul contact cu lumea.

Bebeluşii se nasc în maternităţi (presupus) aseptice de mai puţin de un secol şi numai în ţările civilizate. Aş putea spune de mai puţin de 50 de ani şi probabil ar fi mai aproape de adevăr, dar hai, treacă de la mine, un secol – oricum e foarte puţin. Climatul aseptic e artificial şi, pe termen lung, utopic. Evident, pe termen scurt sau mediu, sînt cazuri în care e vital – dar, atenţie, acestea sînt cazurile în care nu mai vorbim de fiziologie, ci de patologie, de accidente sau de boli şi nu de normalitate.

Să nu mai aud baliverne gen „imunitatea copilului se construieşte pînă la doi ani, în condiţiile în care copilul e protejat , pe cît posibil, de orice infecţie”. Imunitatea copilului normal, născut la termen şi fără probleme congenitale, se construieşte printr-un contact firesc cu mediul înconjurător.

Copiii nu se îmbolnăvesc de la frig, nici de la vînt, nici de la ceaţă.
Copiii nu se îmbolnăvesc de la curent (să ne înţelegem - nu la curentul electric mă refer).
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă umblă desculţi (sau, mă rog, dacă nu se îmbolnăvesc copiii de nemţi şi de englezi, bag samă că nu se îmbolnăvesc nici ai noştri – eu recunosc că încă am o problemă cu asta). Doar să nu umble pe tăciuni, sau pe cuie ruginite.
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă aleargă (cu gura deschisă).
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă nu sînt înfofoliţi (sau dacă iarna nu le puneţi un fular peste glugă şi peste gură).
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă mănîncă ceva rece.
Copiii nu se îmbolnăvesc de la contactul cu animale. Animale domestice, da? Aşa-zisele "household pets". Nu garantez pentru lei, tigri, şerpi etc.
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă au contact cu altcineva decît mama şi tata.
Copiii nu se îmbolnăvesc cînd se joacă cu alţi copii (sănătoşi).
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă oamenii care vă intră în casă nu se descalţă sau nu se spală pe mîini (bănuiesc că musafirii voştri nu-şi bagă mîinile direct în gura copilului).
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă nu le daţi vitamine.
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă nu le faceţi analize periodic.
Copiii nu se îmbolnăvesc dacă nu-i ştergeţi compulsiv pe mîini cu soluţie antiseptică, după ce-au pus mîna pe nisip sau pe tobogan.
Copiii nu se îmbolnăvesc neapărat dacă se duc la grădiniţă (da, sînt expuşi la mai mulţi viruşi şi bacterii, dar asta nu face decît să le crească imunitatea).

Dacă vă ţineţi copilul în casă, dacă îl feriţi de contactul cu alţi copii şi cu colectivitatea, dacă atunci cînd îl scoateţi din casă îl înfofoliţi excesiv, dacă, pe scurt, vă ţineţi copilul sub un clopot de sticlă, organismul acestuia o să-şi facă o impresie falsă despre lumea în care trăieşte. O să înteleagă greşit ce este normalitatea şi, mai devreme sau mai tîrziu, o să reacţioneze la lume ca la un corp străin.