Ileana Mălăncioiu
Descoperisem un
nou mod de a ne înţelege
În ciuda limbilor
care s-au încurcat
Şi terminasem de
construit Turnul Babel
Şi era-nalt şi
bine aşezat
Cînd nu ştiu cum totul a început să se clatine
Şi el însuşi s-a gîndit că e vremea să urce
Spre noi să-ncurce limbile din nou
Dar n-a mai avut ce să mai încurce
Vorbeam din nou cu toţi aceeaşi limbă
Spuneam acelaşi lucru, vreau să zic
Iar el se uita
liniştit cum strigam cît puteam acelaşi cuvînt
Care nu însemna absolut nimic.
(Din volumul Linia Vieții, 1982)
