Auăleu, eclipsa! Repede, repede, prin ce naiba pot să mă uit? Încerc prin două perechi de ochelari de soare. Zbang! Nu-i destul. Umblu două minute prin casă ca orbetele, văd în ceaţă. Parcă în 2000 era o şmecherie cu ceva obiect uzual, la îndemîna oricui. Floppy! Uraaa. Caut un floppy. Nicio şansă. Gata, ştiu! Mă urc pe scaun, dau jos de pe raftul de sus din cămară cutia pe care scrie “Căcăstufuri” şi pe care n-am mai deschis-o cam din 2000. Găsesc un floppy. Mă uit la eclipsă. Wow, mişto!
Doar că mai găsesc, în aceeaşi cutie, alte 25 de floppy-uri. Mă apuc să mă uit ce-i pe ele, ca să pun tot ce mai merită pe un cd, să le arunc dreacu. PC-ul meu e şocat. Îmi spune, pe limba lui, ceva gen: “Opaaa, stai aşa. Se cere un trabuc şi un coniac.” Îşi pune ochelarii cu lentile groase, se screme să-şi amintească limba în care se vorbeşte prin fanta aia mai îngustă, plină de praf.
După vreo trei ore (chiar mi-am făcut un scop din acţiunea floppy) găsesc, pe una dintre dischete, un text vechi de tot, pe care l-am tot căutat de ani de zile. Îl copiez pe hard (am constatat că aşa merge mai repede decît dacă vreau să-l deschid direct de pe floppy) şi dau să-l deschid. Hait! “Enter password to open file”. Încerc vreo 200 de parole - nimic. Ce naiba aveam în cap în 2000? Mai încerc vreo 200. Acum chiar mă obsedează documentul ăsta. Nu-mi vine să fac nimic altceva. O să visez parole toată noaptea - dacă reuşesc să adorm. Mîine dimineaţă o să le încerc pe toate, probabil fără succes.
Despre ce era vorba? A, da, despre eclipsă. Futu-i mama ei de eclipsă!
Ştie cineva cum se sparge o parolă de Microsoft Word?
