Dorin Raducioiu

Domnul din imagine, pe numele lui Dorin Răducioiu, e proprietarul casei în care trebuia să ne mutăm noi vineri.

(foto - print screen din profilul public de pe Facebook)

Am bătut palma cu el pe 9 februarie. Pe 13 martie am fost din nou la Braşov ca să căutăm grădiniţă pentru copil şi ca să facem nişte măsurători prin casă. Pe 23 martie am dus un camion cu cărţile, mare parte din mobilă, haine, jucării, veselă, echipament sportiv etc, urmînd să ne mutăm şi noi, cu totul, pe 30 martie.
Pe 29 martie cînd, repet, cea mai mare parte din lucrurile noastre erau deja în casa lui şi noi stăteam cu restul casei împachetate, gata de plecare, domnul Răducioiu ne-a transmis, prin agenta imobiliară, că nu mai doreşte să ne închirieze casa.
N-a avut curajul să îi spună asta lui Gelu, direct, la telefon, şi nici să mai dea ochii cu el după aceea.

Am recuperat lucrurile, care sînt acum în casa unui prieten din Azuga.
Şi o luăm de la capăt, căutăm casă de închiriat în Braşov.

Din fericire, sîntem încă în casa noastră, din care nu ne dă nimeni afară.
Nu vreau să mă gîndesc cum ar fi fost dacă ar fi trebuit să fim de luni în Braşov sau dacă ar fi trebuit, la rîndul nostru, să eliberăm o casă închiriată.
Nu că domnul Răduciociu ar avea habar de asta, din punctul lui de vedere puteam fi pe drumuri acum.

Desigur, există lucruri mai rele pe lumea asta. La urma urmei sîntem sănătoşi şi ne iubim şi asta e cel mai important. Dar nu doresc nimănui să treacă prin asta şi cred că oamenii care fac aşa ceva, indiferent din ce motiv, trebuie, dacă nu pedepsiţi, cel puţin etichetaţi ca atare.

Prin urmare, a standing ovation for Mr. Răducioiu. Cu epitetele vă las pe voi.

Pentru cine are curiozitatea şi răbdarea să citească toată povestea, am scris-o aici.